România și poziționarea față de problemele persoanelor refugiate

Solicitanţii de azil din România se confruntă cu un număr de dificultăţi, în special în afara capitalei, acolo unde problemele sunt chiar mai grave decât în Bucureşti.

Numeroşi solicitanţi de azil care vorbesc limbi rare au informat EMF că nu există interpreţi pentru ei în afara Bucureştiului. Acest lucru afectează accesul lor la asistenţă socială, juridică şi medicală.

Procedurile de azil sunt procese juridice foarte complexe care nu pot fi urmate fără asistenţa experţilor. Ajutorul juridic gratuit oferit de Barou şi de ONG-uri prin finanţarea UNHCR nu este suficient pentru a acoperi necesităţile de bază ale solicitanţilor de azil în România. Pe lângă aceasta, avocaţi specializaţi nu sunt disponibili în alte locaţii în afara Bucureştiului.

În evaluarea credibilităţii unei solicitări de azil, factorii de decizie nu iau întotdeauna în considerare ultimele evenimente din ţara de origine a solicitantului de azil, lucru care poate conduce la decizii incorecte.

Femeile solicitant de azil se simt în mod deosebit expuse pe parcursul procedurii de azil. Exista o lipsă acută de interpreţi femei pentru limbi rare, iar oficialii guvernamentali nu sunt bine pregătiţi pentru a desfăşura interviuri adaptate la gen şi nici pentru a identifica persecuţiile de gen.

Persoanele care beneficiază de protecţie în România se confruntă cu ignoranţa. Atunci când refugiaţii se adresează birourilor guvernamentale de asistenţă, se confruntă, de cele mai multe ori, cu funcţionari care lucrează foarte rar cu refugiaţi şi prin urmare nu cunosc pentru ce tip de asistenţă se califică aceştia.

Refugiaţii se confruntă cu o situaţie similară atunci când îşi caută un loc de muncă, în special în afara capitalei. Angajatorii ezită să angajeze refugiaţi deoarece nu înţeleg statutul acestora şi nici care sunt abilităţile şi calificările lor.

În ultimii ani, în dezbaterea politică din România, a susținut că imigrația ia locurile de muncă de la populației locale, scade salariile și pune presiune asupra serviciilor publice și s-a concentrat pe modul în care ajutorul alocațiile primite de solicitanții de azil sunt mai mari decât veniturile unor lucrători locali. În plus, opiniile cu privire la efectele culturale și sociale ale imigrației devin din ce în ce mai negative din cauza diferențele percepute pe care le au persoanele de alte religii aduc. În ansamblu, aceste atitudini publice în schimbare explică creșterea sentimentelor naționaliste în rândul populației.