Violenţa de gen împotriva femeilor şi fetelor este una din cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului. Studiile recente demonstrează faptul că circa 25,4% dintre femeile din Europa și Asia Centrală au fost supuse pe parcursul vieții violenţei fizice sau sexuale de către partenerul intim sau în afara parteneriatului.

Violența este larg răspândită în societatea contemporană, la nivelul tuturor categoriilor sociale și adânc înrădăcinată, cu efecte grave asupra sănătății, calității vieții și bunăstării victimelor și familiilor lor.

Consecinţele violenţei bazate pe gen pot pune în pericol toate aspectele ce țin de sănătatea fizică, sexuală și reproductivă, mintală și comportamentală ale unei persoane iar rezultatele violenței pot fi imediate și acute, precum și de lungă durată și cronice. Cu cât actul de violență este mai puternic, cu atât mai mare va fi impactul acestuia asupra sănătății femeii. 

Mai mult decât atât, expunerea persoanei la mai multe forme de violenţă (de ex. fizică şi sexuală) şi/sau la incidente multiple de violenţă pot rezulta în timp în consecinţe mai grave pentru sănătatea acesteia. Violenţa în bază de gen poate avea pe termen lung efecte adverse asupra sănătății.

Cele mai severe și persistente consecințe sunt cele fizice și emoționale precum: depresie și anxietate, stima de sine scăzută, tulburarea posttraumatică de stres, dar și traume faciale sau dizabilități fizice, multe din ele persistând mult după ce relația abuzivă a luat sfârșit.

Din punct de vedere economic și social violența de gen pune un cost direct asupra societății ca întreg dar și asupra unei singure persoane. Multe dintre victime sunt afectate de lipsa de încredere în forțele proprii și în ceea ce privește obținerea independenței economice și asigurarea nevoilor de subzistență pentru ele și copiii acestora (ex: în multe cazuri intervine nivelul scăzut de educație, statutul de “femeie casnică” sau lipsa unei formări profesionale).

Multe femei, fete refugiate și solicitante de azil care au venit în Europa în ultimii ani au fost expuse violenței bazate pe gen sub formă de constrângere, sex de supraviețuire, sclavie sexuală, prostituție forțată, violență domestică, hărțuire sau extorcare. În tranzit și la sosire, acestea se confruntă cu probleme comune precum: lipsa siguranței, absența băilor separate, puține informații cu privire la serviciile de asistență disponibile, absența interpretelor de sex feminin și, în general, lipsa asistenței medicale generale și posttraumatice. 

Cu toate acestea, protecția femeilor refugiate împotriva violenței nu a fost considerată o prioritate în gestionarea crizei refugiaților, iar dimensiunea generală de gen a fost în mare măsură trecută cu vederea în răspuns. Asigurarea protecției împotriva violenței de gen pentru toate femeile, indiferent de statutul lor și de locul în care a avut loc violența, ar trebui să devină o prioritate, în conformitate cu prevederile Convenției de la Istanbul.

Există o nevoie urgentă de a asigura protecția femeilor refugiate și solicitante de azil împotriva violenței de gen la fiecare pas al călătoriei lor dar și pe toată perioada șederii lor ca și solicitante de azil. Violența de gen poate fi o provocare pentru o țară, dar pot fi luate măsuri practice de protecție pentru a combate această problemă.