INFORMARE
Accesul la justiție este atât un drept în sine, cât și un mijloc de restabilire a exercitării drepturilor care au fost ignorate sau încălcate. Aceasta înseamnă că obligațiile statelor sunt multiple și impun statelor, cel puțin, să asigure egalitatea în fața legii, egalitatea în ceea ce privește garanțiile unui proces echitabil și un recurs efectiv. Ca garanție procedurală, accesul la justiție este indisolubil legat de toate celelalte obligații ale statului și a fost descris ca fiind “poarta de acces a individului la diversele canale instituționale oferite de state pentru soluționarea litigiilor”.
În Recomandarea generală 33, Comitetul CEDAW descrie dreptul de acces la justiție ca fiind “multidimensional” și a identificat în mod util o serie de indicatori care să ajute statele să își îndeplinească obligațiile de a respecta, proteja și realiza drepturile omului. Accesul la justiție cuprinde “justitiabilitatea, disponibilitatea, accesibilitatea, buna calitate și responsabilitatea sistemelor de justiție, precum și oferirea de căi de atac pentru victime”. În plus, statele trebuie să adopte o analiză sensibilă la dimensiunea de gen în ceea ce privește fiecare dintre aceste elemente pentru a asigura egalitatea de jure și de facto.
Accesul la justiție necesită ca normele să fie justițiabile. Cu alte cuvinte, statele trebuie să se asigure că drepturile și protecțiile juridice corelate sunt recunoscute și încorporate în lege, deoarece numai atunci victimele își pot revendica drepturile și îndreptățirea juridică.Prea des, statele nu reușesc să introducă o legislație care să cuprindă în mod adecvat diferitele forme de violență împotriva femeilor și fetelor; nerespectarea acestui lucru constituie o negare a accesului la justiție. Puține state au încorporat în mod expres în dreptul intern obligațiile lor în ceea ce privește drepturile economice, sociale sau culturale, astfel cum sunt prevăzute în PIDESC. Comitetul DESC a precizat clar că statele au obligația internațională de a se asigura că normele Pactului sunt “recunoscute în mod corespunzător în cadrul ordinii juridice interne” și că “orice persoană sau grup păgubit trebuie să aibă la dispoziție mijloace adecvate de reparație, sau căi de atac, și că trebuie instituite mijloace adecvate de asigurare a responsabilității guvernamentale”.
Accesul la justiție se bazează pe egalitatea în fața legii. Aceasta înseamnă că statele au obligația pozitivă de a se asigura că legislația internă nu discriminează direct sau indirect femeile și fetele. În plus, statele trebuie să se asigure că instituțiile judiciare și cvasi-judiciare aplică principiul egalității de fond sau de facto pentru a garanta că femeile și fetele se bucură de egalitate de fond cu bărbații și băieții în toate domeniile dreptului civil și penal. În special, statele au datoria de a elimina barierele discriminatorii în calea justiției, inclusiv, de exemplu, legile sau practicile de tutelă prin care trebuie să se obțină permisiunea membrilor familiei sau ai comunității înainte de a începe o acțiune în justiție; stereotipurile de gen; normele diferite în materie de probe sau de procedură între femei și bărbați; și necesitatea unei autorizații parentale sau conjugale pentru a avea acces la educație și la asistență medicală (inclusiv la sănătatea sexuală și reproductivă).
Accesul la justiție se bazează pe disponibilitatea și accesibilitatea sistemelor de justiție. Rezultă că statele trebuie să se asigure că femeile și fetele nu sunt de facto excluse de la accesul la justiție, ceea ce poate necesita luarea unor măsuri suplimentare. După cum a subliniat Comitetul pentru drepturile omului, încercările unei persoane de a avea acces la curțile sau tribunalele competente care sunt sistematic împiedicate de facto vor fi contrare garanției prevăzute la articolul 14 alineatul (1) din PIDCP. În plus, nerezolvarea obstacolelor care împiedică femeile și fetele să aibă acces la justiție va constitui o discriminare. Statele sunt obligate să elimine barierele financiare și lingvistice care împiedică dreptul unei persoane de a avea acces la justiție și să dezvolte activități de informare specifice cu privire la mecanismele de justiție disponibile pentru a nu discrimina de facto anumite grupuri, inclusiv femeile și fetele din tabere.
