Fetele refugiate sunt deosebit de vulnerabile în fața traficului de persoane din cauza dependenței lor de adulți pentru securitate și bunăstare. Țările din Africa Subsahariană, America Centrală și Caraibe au detectat mult mai mulți copii victime decât adulți victime ale traficului de persoane: 62 % în Africa Subsahariană și 62 % în America Centrală și Caraibe în 2014.
ONU a recunoscut faptul că copiii neînsoțiți sau separați în afara țării lor de origine sunt deosebit de vulnerabili la exploatare și abuz, inclusiv la traficul de persoane. Comitetul pentru drepturile copilului a declarat că:
traficul unui astfel de copil … este unul dintre numeroasele pericole cu care se confruntă copiii neînsoțiți sau separați. Traficul de copii reprezintă o amenințare la adresa îndeplinirii dreptului lor la viață, la supraviețuire și la dezvoltare.
O fetiță “neînsoțită” este o fetiță care nu este îngrijită de un adult care, prin lege sau cutumă, este responsabil de acest lucru. O fetiță “separată” este o fetiță care a fost despărțită de părinți sau de îngrijitorul principal, dar care rămâne cu alte rude. Ca o recunoaștere a acestui fapt, dreptul internațional oferă acestor fete drepturi speciale de îngrijire și protecție. Este important faptul că principalele convenții privind drepturile omului – inclusiv CDC – continuă să se aplice alături de Protocolul privind traficul de persoane. Este dincolo de orice îndoială că statele au obligația de a aborda vulnerabilitățile specifice ale fetelor pentru a preveni traficul acestora în afara taberelor de refugiați.
Pentru a-și îndeplini obligația juridică internațională de a aborda vulnerabilitatea copiilor-refugiați, statele trebuie să rămână conștiente de necesitatea de a îmbunătăți situația acestor copii în tabără, acceptând în același timp faptul că copiii nu reprezintă un grup omogen. Diferențele de vârstă și de sex sunt factori importanți în ceea ce privește gradul de vulnerabilitate a unui copil la trafic și exploatare, în special. Fetele sunt deosebit de expuse riscului de a fi traficate în scopul exploatării sexuale.
De asemenea, statele trebuie să ia măsuri specifice pentru a reduce vulnerabilitatea fetelor la trafic, de exemplu prin crearea unui mediu protector pentru acestea. Consiliul Europei a precizat că un “mediu protector” are opt componente-cheie: protecția drepturilor copiilor împotriva atitudinilor, tradițiilor, obiceiurilor, comportamentelor și practicilor nefavorabile; angajamentul guvernului relevant de a proteja și de a realiza drepturile copiilor; angajamentul guvernului de a se implica în problemele legate de protecția copiilor; elaborarea și aplicarea legislației de protecție; funcționarii care intră în contact cu copiii și familiile trebuie să aibă capacitatea de a proteja copiii; relevanța educației copiilor; instituirea unui sistem de monitorizare și raportare a cazurilor de abuz; și introducerea de servicii care să permită copiilor victime ale traficului de persoane să se recupereze și să se reintegreze în comunitate.
Statele ar trebui să se bazeze pe instrumentele juridice internaționale, pe documentele politice și pe recomandările organismelor ONU și ale mecanismelor privind drepturile omului atunci când încearcă să stabilească conținutul substanțial al acestei obligații juridice specifice. Atunci când este posibil, statul gazdă ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că un număr cât mai mare de fete refugiate posedă documente legale relevante. În legătură cu aceasta, statele ar trebui, de asemenea, să încerce să restricționeze reglementările privind călătoriile și documentele de identitate, astfel încât să fie dificil – dacă nu imposibil – ca fetele să călătorească fie neînsoțite, fie însoțite de o persoană care nu este un membru al familiei imediate, dacă părintele/tutorele ei nu a acordat în mod expres permisiunea.
În cazul fetelor născute de femei care trăiesc într-o tabără, statele ar trebui să se asigure că există procese prin care părintele fetei poate înregistra nașterea acesteia la autoritățile relevante. Dreptul la înregistrarea nașterii este consacrat în Convenția cu privire la drepturile copilului. Acesta poate reduce vulnerabilitatea unei fete refugiate la traficul de persoane, oferindu-i un acces mai mare la drepturile sale.
În plus, statele trebuie să ia măsuri pentru a proteja fetele de violența – inclusiv de violența sexuală – săvârșită în tabăra de refugiați sau în zonele înconjurătoare. Recurgerea la măsurile utilizate pentru a preveni violența sexuală împotriva femeilor adulte refugiate ar fi adecvată în acest caz (a se vedea mai sus). În plus, statele ar trebui să ofere fetelor refugiate informații într-o limbă pe care o înțeleg și să consolideze mecanismele de aplicare a legii în ceea ce privește trecerea frontierei.