INFORMARE
Genul este o relație socială care intră în toate celelalte relații și identități sociale și le constituie parțial. Experiențele femeilor privind persecuția și procesul de determinare a azilului vor fi, de asemenea, modelate de diferențele de rasă, clasă, sexualitate, vârstă, stare civilă, istorie sexuală și așa mai departe. Privind genul, spre deosebire de sex, permite o abordare care poate lua în considerare specificitatea, diversitatea și eterogenitatea. Persecuția legată de gen se referă la experiențele femeilor care sunt persecutate pentru că sunt femei, adică din cauza identității și a statutului lor de femei. Persecuția specifică de gen se referă la formele de vătămare gravă care sunt specifice femeilor. Cu toate acestea, motivele unei astfel de persecuții și forma pe care o ia se pot suprapune. Persecuția prin violența sexuală trebuie condamndată cu fermitate, deoarece aceasta nu numai că constituie o încălcare gravă a drepturilor omului, precum și, atunci când aceasta este comisă în contextul unui conflic armat, dar este de asemenea, o ofensă deosebit de gravă la adresa demnității umane.
Persecuție = vătămare gravă + lipsa de protecție din partea statului
Pentru a stabili dacă o persoană se confruntă cu un risc de persecuție este necesară identificarea prejudiciului grav cu care se
confruntă în țara de origine și o evaluare a capacității și a dorinței statului de a răspunde în mod eficient la acest risc. Aceasta poate fi exprimată prin formula: persecuție = vătămare gravă + eșecul protecției din partea statului.
Femeile trăiesc adesea persecuția în mod diferit față de bărbați. În special, acestea pot fi persecutate prin violență sexuală sau alte persecuții specifice sau legate de gen. O astfel de violență trebuie interpretată în sens larg și poate fi definită ca orice act de violență legată de gen care are ca rezultat sau poate avea ca rezultat vătămarea sau suferința fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv amenințările cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă are loc în viața publică sau privată.
Violența împotriva femeilor trebuie înțeleasă astfel, dar fără a se limita la:
- violența fizică, sexuală și psihologică care are loc în familie, inclusiv bătăile, abuzul sexual asupra copiilor de sex feminin în gospodărie, violența legată de zestre, violul conjugal, mutilarea genitală a femeilor și alte practici tradiționale dăunătoare pentru femei, violența extraconjugală și violența legată de exploatare;
- violența fizică, sexuală și psihologică care are loc în cadrul comunității generale, inclusiv violul, abuzul sexual, hărțuirea sexuală și intimidarea la locul de muncă, în instituțiile de învățământ și în alte locuri, traficul de femei și prostituția forțată;
- violența fizică, sexuală și psihologică săvârșită sau tolerată de către de stat, indiferent unde are loc.
Discriminarea echivalează cu persecuția
În multe societăți există, într-o măsură mai mare sau mai mică, diferențe în ceea ce privește tratamentul diferitelor grupuri. Persoanele care primesc un tratament mai puțin favorabil ca urmare a acestor diferențe nu sunt neapărat victime ale persecuției. Discriminarea în sine nu este suficientă pentru a stabili un caz de acordare a statutului de refugiat. Trebuie să se facă o distincție între încălcarea drepturilor omului și persecuție. Nu orice încălcare a drepturilor omului ale unui solicitant de azil constituie persecuție. Doar în anumite circumstanțe, discriminarea va echivala cu persecuția. Acest lucru se va întâmpla decă măsurile de discriminare duc la consecințe de natură substanțial prejudiciabilă pentru persoana în cauză. Cu toate acestea, discriminarea poate afecta indivizii în grade diferite și este necsar să se recunoască și să se acorde importanța cuvenită impactului măsurilor discriminatorii asupra femeilor. Diferitele acte de discriminare, prin efectul lor cumulativ, pot nega demnitatea umană în moduri esențiale și ar trebui să fie în mod corespunzător recunoscute ca persecuție conform Convenției din 1951. Semnificativă pentru pretențiile legate de gen este, de asemenea, o analiză a formelor de discriminare din partea statului prin faptul că nu extinde protecția persoanelor împotriva anumitor tipuri de prejudicii. În cazul în care statul, ca o chestiune de politică sau de practică, nu acordă anumite drepturi sau protecție împotriva abuzurilor grave, atunci discriminarea în ceea ce privește extinderea protecției, care are ca rezultat vătămări grave provocate cu impunitate, ar putea constitui persecuție.
Persecuția din cauza orientării sexuale
Cererile de azil bazate pe orientarea sexuală diferită, conțin un element de gen. Sexualitatea sau practicile sexuale ale unui solicitant pot fi relevante pentru o cerere de azil în cazul în care acesta a fost supus unor acțiuni de persecuție (inclusiv discriminatorii) din cauza sexualității sau a practicilor sale sexuale. În multe astfel de cazuri, solicitantul a refuzat să adere la rolurile definite social sau cultural sau la așteptările de comportament atribuite sexului său. Cele mai frecvente cereri implică persoanele cu orientare homosexuală, transsexuală sau travestiți, care s-au confruntat cu ostilitate publică extremă, violență, abuzuri sau discriminare gravă sau
cumulativă.
În cazul în care homosexualitatea este ilegală într-o anumită societate, impunerea unor sancțiuni penale severe pentru comportamentul homosexual ar putea echivala cu o persecuție, la fel ca și în cazul refuzului femeilor de a purta vălul în unele societăți. Chiar și în cazul în care practicile homosexuale nu sunt incriminate, un reclamant ar putea totuși să stabilească o plângere valabilă în cazul în care statul aprobă sau tolerează practicile discriminatorii sau vătămările comise împotriva sa, sau în cazul în care statul nu este în măsură să protejeze în mod eficient reclamantul împotriva unor astfel de prejudicii.
Eșecul Protecției Statului
În timp ce persecuția poate fi definită ca fiind o încălcare susținută sau sistemică a drepturilor fundamentale ale omului, care demonstrează o lipsă de protecție din partea statului, definiția refugiatului nu necesită ca statul însuși să fie agentul vătămării. Persecuția din partea unor agenți de persecuție “privați” sau nestatali se încadrează, de asemenea, în definiție. Incapacitatea statului de a proteja individul de persecuție constituie un eșec al protecției locale.
Există patru situații în care se poate spune că există un eșec al protecției de stat:
1. persecuția comisă de statul în cauză;
2. persecuția acceptată de statul în cauză;
3. persecuția tolerată de statul în cauză;
4. persecuție care nu este tolerată sau tolerată de statul în cauză, dar totuși prezentă deoarece statul fie refuză, fie nu este în măsură să ofere protecție adecvată.
Complicitatea statului în persecuție nu este o condiție prealabilă pentru o cerere de azil valabilă.
