INFORMARE
Violența împotriva femeilor include toate actele de violență pe criterii de gen, care cauzează sau sunt susceptibile de a cauza prejudicii sau suferințe fizice, sexuale, psihologice sau economice – respectiv violența sexuală, violul, mutilarea genitală, căsătoria forțată, avortul forțat, sterilizarea forțată, traficul de persoane în scopul exploatării sexuale, urmărirea în scopul hărțuirii, hărțuirea sexuală, femicidul, discursurile de incitare la ură, infracțiunile bazate pe sex în forma online (violența cibernetică), partajarea sau manipularea neconsensuală de materiale cu caracter intim, urmărirea cibernetică și hărțuirea pe internet.
Violența domestică este o formă de violență împotriva femeilor care survine în familie. Femeile sunt reprezentate, în mod disproporționat, ca victime ale tuturor forme de violență din cauza modelelor subiacente de constrângere, putere și/sau control. Nu în ultimul rând, violența cibernetică este o extensie a violenței cu care se confruntă victimele în mediul offline. În ciuda răspândirii pe scară largă a violenței cibernetice, procesul de reglementare este extrem de fragmentat până în prezent, fiind identificate lacune juridice semnificative atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre.
Un act semnificativ pentru agenda UE pentru combaterea violenței împotriva femeilor îl constituie noua Convenție a Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (cunoscută sub denumirea de Convenția de la Istanbul), care a abordat, în mod cuprinzător, violența împotriva femeilor și violența domestică. În 2016, a fost prezentată propunerea de Decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (COM(2016)111). Un an mai târziu, Convenția a fost semnată, în numele UE, de către Comisia Europeană și Consiliul UE. Cu toate acestea, procesul de aderare nu a fost finalizat până în prezent, întrucât Consiliul UE nu a adoptat decizia finală. În același timp, Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), adoptată, la 18 decembrie 1979, de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, a intrat în vigoare ca tratat internațional la 3 septembrie 1981, după ce a fost ratificată de 20 de țări. Până la a zecea aniversare a Convenției în 1989, aproape o sută de națiuni au fost de acord să respecte prevederile acesteia. Statele părți ale convenției au condamnat discriminarea față de femei sub toate formele sale și au convenit să ducă, prin toate mijloacele adecvate și fără întârziere, o politică vizând eliminarea oricărei forme de discriminare față de femei. România a ratificat Convenția la 7 ianuarie 1982. Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind eliminarea violenței și a hărțuirii la locul de muncă (C190), din iunie 2019, are ca obiectiv oprirea violenței și hărțuirii prin adoptarea de instrumente internaționale inovatoare, constituind astfel primul standard internațional care pune capăt violenței și hărțuirii în lumea muncii. Convenția completează lacunele existente în legislație și protejează toți lucrătorii, indiferent de statutul lor contractual – stagiari, ucenici, lucrători licențiați, voluntari sau cei care caută un loc de muncă.
La nivelul UE există mai multe instrumente juridice care prezintă relevanță pentru victimele violenței împotriva femeilor și ale violenței domestice. Acestea instituie fie norme generale aplicabile și acestei categorii de victime, fie norme specifice privind anumite forme ale unei astfel de violențe.
Printre evoluțiile recente la nivelul UE pentru combaterea acestui fenomen se numără:
· 2019
– Orientările politice pentru Comisia Europeană 2019-2024,
în special cele care se referă la „O Uniune a egalității”, evidențiază
necesitatea de prevenire și combaterea a violenței împotriva femeilor, de
protejare a victimelor și de pedepsire a persoanelor vinovate;
· 2020
– Strategia privind egalitatea de gen 2020-20255 (COM(2020)152)
cuprinde măsuri de prevenire a formelor de violență de acest tip, pentru
protejarea victimelor, urmărirea penală a autorilor infracțiunilor și punerea
în aplicare a unor politici cuprinzătoare și coordonate în domeniu.
· 2020
– Strategia UE privind drepturile victimelor 2020-2025 (COM(2020)258) invită Comisia
Europeană, statele membre ale UE, societatea civilă, toate părțile interesate,
să se implice în acest sens și să acorde o atenție deosebită nevoilor specifice
ale victimelor violenței bazate pe gen.
· 2020
– Propunerea de directivă privind salariile minime adecvate în Uniunea
Europeană (COM(2020)682) își propune să se
asigure că lucrătorii din UE sunt protejați prin salarii minime adecvate, care
să le permită să ducă un trai decent ori unde ar lucra, stabilind un cadru
pentru a îmbunătăți gradul de adecvare al salariilor minime și pentru a spori
accesul lucrătorilor la protecția salariului minim.
· 2020
– Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025
(COM(2020)698) abordează inegalitățile și provocările care afectează aceste
persoane, în vederea creării unei Uniuni a egalității. Aceasta acordă o atenție
deosebită diversității nevoilor persoanelor LGBTIQ și categoriilor celor mai
vulnerabile, inclusiv persoanelor supuse discriminării inter-secționale și a
persoanelor transgender, non-binare și intersexuale, care se numără printre
grupurile cel mai puțin acceptate de societate și care se confruntă, în general,
cu un nivel mai ridicat de discriminare și violență decât alte categorii din
cadrul comunităților LGBTIQ. Strategia susține că discriminarea este adesea
multidimensională și că doar o abordare inter-secțională poate conduce la
schimbări durabile și respectate în societate.
· 2020 – Actul legislativ privind
serviciile digitale (COM(2020)825) care contribuie la
protejarea utilizatorilor online.
· 2021 – Planul de acțiune pentru
egalitatea de gen (GAP) III (JOIN(2020)17) reprezintă o
agendă ambițioasă pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor în acțiunile
externe ale UE; combaterea violenței pe criterii de gen devine una dintre
prioritățile acțiunii externe a UE.
· 2021
– Propunerea de directivă privind consolidarea aplicării principiului
egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași
valoare între bărbați și femei prin transparență salarială și mecanisme de
asigurare a respectării legii (COM(2021)93)
urmărește să se remedieze respectarea dreptului fundamental la egalitatea de
remunerare precum și respectarea acestui drept în întreaga UE, prin stabilirea
unor standarde de transparență salarială care să le permită lucrătorilor să își
revendice dreptul la egalitatea de remunerare.
· 2021
– Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030 (COM(2021)101)
își propune să îmbunătățească viața persoanelor cu handicap în următorul
deceniu, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, cu un angajament ferm
din partea statelor membre și a autorităților regionale și locale de a realiza
acțiunile propuse de Comisia Europeană.
· 2021
– Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale
(COM(2021)102) reiterează angajamentul de a combate
violența pe criterii de gen, reducerea sa în ceea ce privește ocuparea forței
de muncă cel puțin la jumătate comparativ cu nivelul înregistrat în 2019.
· 2021
– Strategia cuprinzătoare a UE privind drepturile copilului (COM(2021)142)
reafirmă drepturile și rolul acestora în societate, în special în legătură cu
natura, schimbările climatice, discriminarea și nedreptatea.
· 2021
– O Europă mai favorabilă incluziunii și mai protectoare (COM(2021)777) urmărește
includerea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură
în lista infracțiunilor incriminate de UE.
· 2022
– Raportul anual al Comisiei Europene privind egalitatea de gen în UE
(SWD(2022)54) menționează că femeile au fost afectate
în mod disproporționat de pandemie. În 2020, rata de participare a femeilor pe
piața muncii a scăzut cu 0,5 % față de 2019, după un deceniu în care a înregistrat
o creștere constantă.
