Protecția migranților împotriva violenței sexuale și de gen

Prevenția si răspunsul la violența sexuală și de gen sunt legate în mod direct de protecția drepturilor omului. Fiecare individ, fără deosebire de rasă, culoare, sex, limbă, religie, orientare politică, origine națională sau socială, proprietate, statut social, etc este îndreptățit la respect, protecție, exercițiul drepturilor si libertăților umane fundamentale. Actele de violență sexuală și de gen îngrădesc o serie de drepturi umane fundamentale

• Dreptul la sănătate fizică și mentală;
• Dreptul la libertate împotriva torturii sau a tratamentelor inumane sau degradante;
• Dreptul la libertatea de mișcare, opinie, expresie si asociere;
• Dreptul de a accede într-o căsătorie pe baza consimțămâtului liber si deplin, precum și de a beneficia de drepturi egale cu partenerul, atât în timpul căsătoriei cât și la dizolvarea ei;
•  Dreptul la educație, securitate socială și dezvoltare personală;
•  Dreptul la participare culturală, politică și publică, accesul egal la servicii, locuri de muncă și remunerare egală pentru muncă.

În acest sens, există câteva instrumente internaționale semnificative ce se adresează violenței sexuale și de gen:

• Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii – Adunarea Generală a Națiunilor Unite, 1981;
• Declarația Națiunilor Unite pentru eliminarea violenței împotriva femeii – Adunarea Generală a Națiunilor Unite, 1993;
• Declarația si platforma de acțiune de la Beijing, 1995;
• Statutul Curții Infracționale Internaționale de la Roma, 1998;
• Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, 2000;

 Cauzele violenței sexuale și de gen

Înțelegerea cauzalității producerii violenței sexuale și de gen este o sursă pentru dezvoltarea unor planuri de acțiune pentru prevenirea acestui fenomen. Cauzele violenței sexuale și de gen se regăsesc în atitudinea și practicile societății cu privire la discriminarea pe motive de gen, care plasează femeile într-o poziție de subordonare față de bărbați. Lipsa valorizării femeii din punct de vedere social și economic precum și a muncii acesteia, acceptarea rolurilor specifice genurilor perpetuează și întăresc prezumția că bărbații dețin puterea de decizie și de control asupra femeilor. Prin acte de violență sexuală și de gen, săvârșite la nivel individual sau de grup, agenții de persecuție tind să își mențină privilegiile, puterea și controlul asupra celorlalți. Identitatea și rolul de gen sunt determinate de sex, vârstă, condiție socio-economică, origine etnică, naționalitate și religie. Relațiile dintre femei și bărbați, dintre femei precum și dintre bărbați sunt marcate de diferite nivele de autoritate și de putere care mențin privilegiile și subordonarea dintre membrii unei societăți. Dezacordul sau lipsa de receptivitate față de drepturile omului, față de egalitatea de gen, democrație și mijloace non-violente de rezolvare a conflictelor contribuie la perpetuarea acestor inegalități.

O persoană poate deveni victimă sau chiar agresor în contextul existenței/apariției următoarelor tipuri de riscuri

• Riscuri la nivel individual – lipsa de securitate, dependența, dizabilitățile fizice și mentale, lipsa alternativelor în adaptarea la schimbările socio-economice de status, abuzul de alcool, droguri, trauma psihologică și stresul conflictului, al refugiului, al deplasării interne, ignoranța, lipsa de cunoștințe asupra drepturilor individuale fundamentale statutate de organismele naționale și internaționale;
•  Riscuri la nivelul normelor sociale și culturale – credințe și practici culturale și tradiționale discriminatorii, credințe religioase;
• Cadru legal și practici în țara gazdă și/sau în țara de origine – lipsa de protecție a drepturilor femeii și copilului împotriva violenței sexuale și de gen, lipsa de încredere în autoritățile statului, aplicarea de legi tradiționale și practici care favorizează discriminarea, lipsa de interes pentru acest subiect, practici discriminatorii în administrarea justiției, neraportarea incidentelor de violență sexuală și de gen și lipsa de încredere în administrarea justițiară, lipsa interesului de a pune sub acuzare toate cazurile raportate de acest tip de violență, numărul mic de condamnări obținute în proporție cu numărul de raportări de violență sexuală și de gen, inaccesibilitatea poliției și a instanțelor din cauza poziționării campurilor de refugiați, absența femeilor din corpul ofițerilor de justiție, lipsa resurselor administrative și a echipamentului instanțelor locale și a forțelor de securitate, legi sau practici în administrarea justiției care sprijină diferențele de gen;
• Război și conflicte armate – distrugerea structurilor sociale, exercitarea puterii politice și de control asupra comunităților, diferențele etice, discriminarea socio-economică;
• Situații de refugiu, returnare și deplasare internă – colapsul structurilor familiale și sociale de suport, locații cu rată înaltă de criminalitate, campuri supraaglomerate, adposturi și gospodării comune, ansamblul de servicii, facilităi și accesul la acestea, lideri masculini predominanți în comunități, lipsa hranei, a combustibilului, a veniturilor și a posibilității de retribuire pentru munca desfurată, lipsa protecției din partea forțelor de poliție, lipsa reprezentanților ONG-urilor în taberele de refugiați, lipsa documentelor de identitate și neînregistrarea persoanelor, populații locale ostile – refugiații fiind considerați ca privilegiați din punct de vedere material. 

Victimele/Supraviețuitorii violenței sexuale și de gen se află într-un mare risc de afecțiuni severe ale sănătății și planului psiho-social. Potențialele traume psiho-emoționale care evoluează pe termen lung nu trebuie subestimate.