INFORMARE
Violența împotriva fetelor și femeilor are loc în diferite etape din ciclul lor de viață. Multe femei se confruntă cu mai multe episoade de violență, care pot începe din copilărie până la maturitate și vârsta înaintată.
Abordarea bazată pe ciclul de viață privind violența în bază de gen ajută la înțelegerea impactului cumulat al violenței cu care se confruntă fetele și femeile, în special în ceea ce privește consecințele acesteia asupra sănătății fizice și mintale. Aceste aspecte, de asemenea, sunt importante în documentarea cazurilor, dar și în analiza fenomenului.
Din experiența mai multor țări, violența și ciclul de viață feminin pot fi abordate, studiate și monitorizate multidirecțional, unde se pot identifica mai multe forme de violență atât printre persoanele rezidente, cât și printre refugiați sau solicitanții de azil.
Astfel, la persoane din diferite culturi și în funcție de vârstă, se pot identifica și documenta diferite forme de violență, enumerate în studiul intitulat “Documentarea Violenței în bază de gen”:
Perioadele vieții | Formele de violență |
Prenatală | Selectarea |
Infantilă | Infanticid; |
Copilărie | Mediu |
Adolescență | Prostituție |
Maturitate | Hărțuire |
Femeile în etate | Abuz |
Cauzele și rădăcinile violenței în bază de gen pot fi individuale sau societale.
Cauzele individuale pot fi cauze de fond sau cauze imediate:
Cauzele de fond sunt reprezentate de:
· abuz de alcool și de alte substanțe;
· tulburări psihice (inclusiv posttraumatice);
· dorința (exagerată) de control;
· tulburări de personalitate;
· comportament agresiv (nu numai în familie, dar și în societate).
Un factor important este abuzul și traumele din copilărie. Riscul de aplicare a violenței și de abuz al unui tânăr care, la rândul său, a fost abuzat este ridicat. Abuzul devine un model al binelui sau o soluție pentru problemele sale psihologice, lipsuri sau relații eșuate.
Comportamentul abuziv devine o obișnuință pentru agresori, deoarece: aduce soluții pentru prezent; are la bază controlul asupra celorlalți, ceea ce este un lucru dorit de către agresori; este admis, nepedepsit sau chiar susținut și deci îi învață că pot multiplica comportamentul abuziv, spre beneficiul lor.
Cauzele imediate sunt reprezentate de:
· stres acut sau cronic (nivelul de stres poate crește și ca urmare a schimbărilor majore de structură, apărute ca rezultat al parcurgerii ciclului vieţii familiei);
· accese de furie (în special în cazurile persoanelor cu un autocontrol scăzut);
· depresie (care poate fi cauzată de diferiți factori sau de traume anterioare, inclusiv în cazul tulburărilor de stres posttraumatic);
· disperare (deseori legată de schimbări majore în viața persoanei sau în societate);
· accese de gelozie;
· lipsuri materiale, probleme economice, șomaj.
Cauzele societale prin care se perpetuează comportamentul antisocial al agresorilor, pot fi legate de mai mulți factori și pot include:
· discriminarea femeilor (în familie, la locul de muncă, în politică etc.);
· stereotipuri societale, bazate pe sexualizarea socială, care favorizează bărbatul;
· promovarea modelului masculin de succes în societate;
· cadrul legal imperfect, care nu facilitează accesul victimelor la justiție;
· în multe cazuri, violența domestică nu se consideră o faptă cu potențial infracțional, dar adesea este considerată drept o „dispută în familie”, în care nimeni nu trebuie să se implice;
· lipsa sau insuficiența serviciilor de reabilitare și de sprijin al victimelor;
· lipsa sau insuficiența cunoștințelor și abilităților diferitor specialiști în domeniul traumei și al documentării consecințelor violenței;
· instanțele nu au un răspuns ferm pentru agresori, iar procesele de judecată pot dura în timp, astfel încât agresorilor rareori li se impun sancțiuni economice severe ori privarea de libertate;
· comunitatea tolerează agresorii, căutând adesea explicații/justificări pentru ei, cu învinovățirea femeii (victimei);
· toleranţa faţă de violenţă, graţie normelor care legitimează utilizarea forţei fizice ca mijloc de educaţie;
· comunitatea poate considera că abuzul este o parte a relației („când e bine, când e rău”/„rău cu rău, dar e mai rău fără de rău”);
· implicarea negativă/abuzivă în relația de familie a altor membri ai comunității, a rudelor (cumnați, socri), care induc tensiune și generează conflicte, prin acțiuni distructive din motive de gelozie, invidie, răzbunare etc.;
· insistența comunității (consilieri, biserică, rude etc.) ca să ofere o a doua șansă spre a se reface relația sau spre a menține familia, „în interesul copiilor”;
· inechitatea socială și dependența financiară a femeilor, care nu pot munci din cauza nevoii de îngrijire a copiilor. Această situație este agravată și din cauza insuficienţei/lipsei sau a calităţii slabe a serviciilor de îngrijire a copiilor (cum ar fi: creşe, grădinițe, centre de zi pentru copii cu dizabilități etc.);
· lipsa unei culturi a comunicării asertive în societate și incapacitatea de gestionare a conflictelor;
· lipsa serviciilor de consiliere familială la nivel de centre raionale, sate (lipsă de psihologi sau pregătirea insuficientă a acestora pentru asemenea tip de servicii);
