INFORMARE
Copiii refugiați pot fi victime a numeroase forme de violență și de gen, dar, cu precădere, sunt expuși următoarelor forme specifice:
Practici tradiționale durerose/vătămătoare
Există practici tradiționale pozitive care contribuie la păstrarea identității culturale a unei comunității, și acestea trebuie încurajate. Altele însă, practicate la vârsta fragede (mutilarea genitală feminină, căsătoriile premature, cele forțate, avantajarea copiilor de sex masculin, violența asociată obiceiurilor despre zestre), au efecte dăunătoare asupra sănătății și dezvoltării copilului. Practicate la vârste fragede, când copilul nu se poate opune sau apăra, aceste practici sunt vehement condamnate la nivel internațional, datorită efectelor negative considerabile asupra sănătății victimelor.
Traficarea
Copiii refugiați, în mod special cei separați sau neînsoțiți pot deveni, forțat sau prin ademenire, victime ale traficului, de obicei în scopuri de exploatare sexuală. Definit ca recrutarea, transportarea, transferarea, recoltarea, înșelarea unui copil în scopul exploatării, traficul cu copii este condamnat la nivel internațional chiar dacă victima și-a dat consimțământul (“Protocolul pentru Prevenirea, Suprimarea și Condamnarea Traficului de Ființe Umane, cu precădere a Femeilor și Copiilor – Supliment al Convenției Națiunilor Unite împotriva Infracționalității Transfrontaliere”, 2000). Cu atât mai severe sunt pericolele întâmpinate de acești copii în momentul evadării, al returnării, cu posibilitatea de a fi nou traficați sau pedepsiți, privați de libertate, marginalizați de către familie, discriminați în comunitate.
Prostituția infantilă
Prostituția infantilă reprezintă folosirea copiilor în activități remunerate cu caracter sexual. Odată angajați în astfel de activități, acești copii sunt expuși producerii altor forme de violență sexuală și de gen. Fetele sunt vulnerabile din acest punct de vedere, dată fiind virginitatea lor, percepută ca inocență și imaturitate fizică, lucru apreciat de agresori.
Violența sexuală în familie
Acest tip de violență, săvârșit de o rudă de sex masculin, este considerat o chestiune de familie, privată, în care cei din exterior nu au dreptul să se implice. Prin urmare, un copil abuzat și victimizat în continuare. Copiii pot fi victime ale acestui tip de abuz și când au asistat la astfel de violențe în familie, fiind martori ai unor violențe pe care nu le pot înțelege și care îi traumatizează. Intervenția se centrează, pe lângă copilul însuși, pe părintele care nu l-a agresat și pe înlăturarea agresorului pe perioada investigării abuzului.
Exploatarea sexuală, abuzul și violența din partea persoanelor care intră în contact cu copilul
Aceste persoane pot fi cadre didactice, însoțitori/ocrotitori, lucrători ai agențiilor umanitare, care intră în contact cu copilul în medii izolate, în afara casei. În acest sens, primul pas este identificarea acestor surse de risc și monitorizarea acestor activități precum și a personalului care intră în contact cu copiii refugiați.
Considerații speciale cu privire la prevenirea violenței sexuale și de gen împotriva copiilor refugiați
În plus față de strategiile de prevenire menționate anterior, analiza situațională centrată pe copii va trebui să identifice arii speciale de risc și resursele existente. Contribuția comunității la protejarea copiilor refugiați este o resursă ce trebuie explorată și dezvoltată în acest sens.
1. Transformarea normelor culturale
Strategiile pentru atingerea acestui obiectiv includ: campanii de informare și educare, orientate către toți actorii implicați în asistența refugiaților, pe baza prevederilor Convenției cu privire la Drepturile Copilului; Campanii de informare adresate refugiaților, pe baza normelor culturale deja existente care valorizează; Campanii de educație sexuală și de prevenire HIV/SIDA; prevenirea practicilor tradiționale dureroase/vătămătoare.
2. Reconstruirea suportului familial și comunitar
Principala strategie o constituie asigurarea accesului la educație primară pentru toți copii refugiați, iar acolo unde este posibil, la educație gimnazială și profesională, cu scopul de a preveni exploatarea acestora. În acest sens, este foarte important pentru comunitatea de refugiați ca aceștia să fie implicați în activitățile cu caracter educativ, să comunice și să aibă încredere în cadrele didactice.
3. Crearea premiselor pentru îmbunătățirea condițiilor de transparență și rigurozitate
Strategia constă în evaluarea nivelului de cunoștințe, a atitudinilor și comportamentului profesional al tuturor lucrătorilor care intră în contact cu copiii refugiați. De aceea, instruirea și monitorizarea personalului sunt elemente esențiale de prevenire a violenței sexuale și de gen asupra copiilor refugiați.
4. Crearea unor servicii și facilități eficace
Strategiile, pe această direcție, vizează următoarele acțiuni: Înregistrarea separată a fiecărui copil, de la înregistrarea fiecărei nașteri până la asigurarea actelor de identitate; Asigurarea accesului la servicii, inclusiv construirea unor adăposturi speciale pentru gospodăriile în care copiii sunt singurii susținători ai familiei, Căutarea familiilor copiilor refugiați separați/însoțiți etc.
Interesul superior al copilului trebuie să primeze. Copiii care sunt victime/supraviețuitori ai violenței sexuale și de gen trebuie să aibă acces imediat la îngrijire medicală și suport psihologic, iar dacă este cazul, și la asistență juridică.
Toate acțiunile trebuie să se circumscrie principiului interesului superior al copilului.
