INFORMARE
În fiecare an, nenumărate femei și copii fug de violența de acasă și pornesc într-o călătorie nesigură în speranța de a găsi siguranță într-o țară nouă. În timp ce multe dintre ele fug din zonele de conflict sau de abuzurile generalizate privind drepturile omului, unele fug și de forme mai intime de violență – și anume, violența sexuală și domestică comisă de bărbați. Plecarea în călătorie nu reprezintă o garanție a siguranței; multe dintre ele sunt vulnerabile la abuzuri bazate pe gen în timpul tranzitului și chiar la destinație. De-a lungul unor rute de migranți, jumătate sau mai mult dintre femeile intervievate de către Migration Policy Institute au declarat că au fost agresate sexual în timpul călătoriei, iar multe dintre ele iau anticoncepționale pentru a evita să rămână însărcinate în urma unui viol.
Violența de gen este definită ca fiind “violența îndreptată împotriva unei persoane pe baza genului sau a sexului”, potrivit Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR). Deși bărbații și băieții pot suferi și ei de agresiuni sexuale, majoritatea victimelor sunt femei și fete, care tind să fie cele mai vulnerabile. Relațiile inegale de putere creează condițiile pentru ca violența bazată pe gen să apară, iar aceasta poate fi comisă sau tolerată de rude, membri ai comunității sau actori guvernamentali. Astfel de abuzuri cauzează daune sexuale, fizice sau psihice și pot lua forma amenințărilor, a constrângerii, a agresiunii sexuale, a violenței între parteneri intimi sau a crimelor de onoare. Supraviețuitorii se confruntă cu o serie de efecte fizice și psihosociale, inclusiv leziuni, boli cu transmitere sexuală, depresie, tulburări de stres post-traumatic, stigmatizare socială, respingere și izolare.
Deși violența de gen nu este neobișnuită în rândul femeilor migrante, cazurile individuale de traumă și experiențele de acces la sprijin variază considerabil. Acest articol explorează ratele de violență de gen în rândul femeilor refugiate, azilante și migrante; căile de imigrare disponibile pentru supraviețuitoare; și sprijinul oferit odată ce femeile sunt admise legal.
O călătorie perfidă
Creșterea violenței de gen care rezultă din conflicte este corelată cu natura schimbătoare a conflictului în sine. În trecut, țările purtau războaiele între ele și aveau câmpuri de luptă distincte; astăzi, conflictele sunt în mare parte cuprinse în interiorul granițelor unei țări și sunt purtate din ce în ce mai mult împotriva civililor neînarmați. Violul este folosit ca o strategie militară deliberată pentru a perturba comunitățile și pentru a insufla teamă, iar în conflictele etnice ca instrument de “curățare” și de control social. Conflictele moderne perturbă structurile sociale tradiționale, ceea ce duce la un risc crescut de violență de gen. Diferențele etnice, discriminarea socio-economică și rivalitățile de grup pot exacerba aceste riscuri. Lipsa oportunităților economice în societățile în care bărbații sunt în mod tradițional cei care asigură traiul poate duce, de asemenea, la creșterea violenței în familie.
Cazurile de viol sunt deosebit de frecvente în zonele de conflict. Mai mult de 20 000 de femei musulmane au fost violate în timpul războiului din Bosnia la începutul anilor 1990, în timp ce aproximativ 250.000 – 500.000 de femei au fost violate în timpul genocidului din Rwanda din 1994, potrivit UNHCR. Mai mult, 94% dintre gospodăriile strămutate în timpul războiului civil din Sierra Leone, care a durat zece ani, au raportat că cel puțin un membru a fost agresat sexual. Conflictele armate în curs de desfășurare reflectă modele similare: La sosirea lor în Tanzania, 23 % dintre femeile refugiate din Burundi au declarat că au fost victime ale violenței bazate pe gen, iar violurile în masă ale rudelor opozanților guvernului sau ale refugiaților reprezintă un element al conflictului din Burundi, potrivit Comisiei pentru femei refugiate. Este probabil ca aceste cifre să fie subraportate, din cauza stigmatului atribuit adesea supraviețuitorilor.
Chiar și atunci când fug din zonele de conflict, femeile și copiii sunt în continuare în pericol. Contrabandiștii vizează adesea femeile și fetele care călătoresc singure, încercând să le constrângă pe cele cu resurse financiare limitate să facă schimb de sex pentru un loc pe o barcă. Aproape jumătate dintre femeile și copiii migranți intervievați în Libia pentru un studiu UNICEF din 2017 au raportat violențe și abuzuri sexuale în timpul călătoriei lor, adesea în mai multe momente sau locuri. Studiul instantaneu a constatat, de asemenea, că un număr din ce în ce mai mare de femei refugiate fac injecții contraceptive pentru a preveni o sarcină din cauza violului, iar o treime dintre respondente au declarat că agresorul lor purta o uniformă. Femeile și copiii care se angajează în scheme de “plată în funcție de destinație” cu traficanții de migranți sunt adesea îndatorate și, ca atare, sunt mai vulnerabile la abuzuri și trafic de persoane.
Odată ajunși în țările de prim azil, femeile și copiii pot avea parte de o lipsă de protecție și de securitate din cauza structurii sociale a taberelor conduse predominant de bărbați. Femeile refugiate pot fi forțate să doarmă alături de refugiați de sex masculin, chiar dacă călătoresc singure, iar taberele nu dispun adesea de toalete pentru un singur sex, bine iluminate. Taberele de refugiați burundezi din Tanzania au o rată ridicată de infracțiuni sexuale, până la 14 % dintre copii raportând agresiuni, potrivit Comisiei pentru femei refugiate. În Grecia, cercetătorii de la Refugee Rights Data Project au discutat cu peste 300 de refugiați și lucrători umanitari din nouă tabere diferite și au descoperit cazuri de viol, prostituție forțată și căsătorii forțate. Dintre femeile refugiate intervievate, 46% au declarat că nu se simt în siguranță în tabără, iar 69% au locuit în locuințe fără o încuietoare sigură.
Fetele refugiate se confruntă cu riscul suplimentar de căsătorie timpurie și forțată, adesea pentru că familiile lor nu le pot susține. În 2013, 25 la sută dintre copiii sirieni refugiați în Iordania au declarat că au fost forțați să se căsătorească, iar 48 la sută dintre aceste căsătorii au implicat un soț cu zece sau mai mulți ani mai în vârstă. Femeile refugiate care se confruntă cu violența bazată pe gen și care nu beneficiază de o protecție eficientă oferită în mod normal de rudele de sex masculin constituie una dintre categoriile de relocare a refugiaților din partea UNHCR, însă acest lucru nu le plasează neapărat în fruntea listei pentru relocare.
Supraviețuind și evoluând?
Trauma în rândul refugiaților și al solicitanților de azil este de netăgăduit, iar vulnerabilitatea femeilor și a fetelor neînsoțite sporește riscul de abuzuri suplimentare în toate etapele călătoriei. Deși dovezile arată că aceste femei au o probabilitate semnificativă de a suferi de violență bazată pe gen, serviciile de sprijin din Statele Unite nu abordează suficient nevoile de sănătate ale acestei populații. La nivel mondial, situația este, de asemenea, dezastruoasă: Mai puțin de 1 % din toți refugiații vor primi sprijin pentru sănătate mintală și doar 1 dolar din fiecare 1.000 de dolari dedicați ajutorului umanitar este destinat îngrijirii sănătății mintale, potrivit Reuters.
Chiar și după ce ajung în Statele Unite, sprijinul inadecvat poate împiedica recuperarea supraviețuitorilor. Practicile administrative actuale, inclusiv aplicarea sporită a legii imigrației, exacerbează temerile deja prezente în comunitatea imigranților neautorizați și pot descuraja femeile să caute servicii de sprijin. Aceste politici pot duce la consecințe nedorite, în special dacă femeile rămân cu un soț sau un partener abuziv din cauza fricii de expulzare și, în cele din urmă, pot împiedica capacitatea lor nu numai de a supraviețui, ci și de a se dezvolta.
