INFORMARE
Femeile și fetele sunt susceptibile de a se confrunta cu un șir amplu de violențe bazate pe gen în toate etapele migrației, de la hărțuire și abuz verbal, fizic și psihologic până la violență sexuală. Incidentele de violență au loc adesea nu o singură dată, ci de mai multe ori, de-a lungul traseului în țara de origine, în timpul tranzitului, la sosirea în țara de destinație și la întoarcere. De-a lungul anumitor rute de migrație, riscul de violență bazată pe gen este deosebit de ridicat. De exemplu, într-un studiu realizat cu migranți care au călătorit de-a lungul rutei mediteraneene din Africa de Nord până în Italia, s-a estimat că 90 % dintre femeile și fetele care au participat la studiu au fost violate la un moment dat în timpul călătoriei lor. În plus, unele femei migrante, în special cele care folosesc canale neregulamentare, se confruntă cu un risc crescut de a deveni victime ale traficului de persoane, în special în scopul exploatării sexuale, precum și al exploatării prin muncă și al servituții domestice.
Amenințarea sau experiența violenței bazate pe gen poate fi un factor care le determină pe femei și fete să migreze. În Cornul Africii, de exemplu, femeile și fetele migrează pentru a scăpa de violența bazată pe gen și de alte practici dăunătoare, cum ar fi mutilarea genitală a femeilor și căsătoriile cu copii. În unele cazuri, decizia femeilor de a migra poate duce la riscuri sporite de violență din partea părinților sau a tutorilor, a partenerilor intimi sau a membrilor comunității care nu sunt de acord cu decizia lor.
Politicile și legile privind migrația reproduc sau consolidează adesea inegalitățile de gen. Restricțiile și interdicțiile specifice de gen, inclusiv cele care au ca scop protejarea femeilor și fetelor de riscurile de exploatare și abuz, pot avea ca rezultat limitarea și mai mult a oportunităților femeilor și fetelor de a accesa canalele de migrație regulate, sporind astfel riscul de violență bazată pe gen de-a lungul rutelor neregulate și mai riscante. Violența bazată pe gen este comisă de o varietate de actori, inclusiv contrabandiști, traficanți de persoane, autorități (de exemplu, poliția și polițiștii de frontieră), parteneri intimi sau alți migranți. Contrabandiștii sunt principalii autori ai violenței împotriva femeilor și fetelor migrante din întreaga lume; un sondaj efectuat în rândul a aproape 2 000 de respondenți care au fost victime sau martori ai violenței bazate pe gen a arătat că, de-a lungul coridorului de migrație din estul și Cornul Africii, contrabandiștii au fost responsabili pentru 90 % din aceste incidente. Utilizând adesea scheme de tipul “pleacă acum, plătește mai târziu”, contrabandiștii percep taxe exorbitante pentru ca migranții să își continue călătoria, ceea ce duce adesea la sclavie pe datorie și crește riscul ca femeile migrante să fie supuse muncii forțate, exploatării sexuale, inclusiv prostituției forțate, și sexului de supraviețuire, adică oferirea de sex ca “plată” pentru o trecere sigură.
Conștiente de riscul ridicat de violență de gen, multe femei migrante își iau măsuri de precauție pentru a preveni o sarcină nedorită în caz de viol. În cazul femeilor din Eritreea care tranzitează Libia în drum spre sudul Europei, s-a raportat că astfel de precauții nu numai că includeau administrarea de contraceptive injectabile, ci și, în unele cazuri, călătoria în timp ce erau însărcinate sau cu copii mai mici, în încercarea de a preveni riscul de a fi supuse violenței. Cu toate acestea, nu se știe dacă acest lucru a crescut riscul pentru copiii cu care călătoreau. În plus, multe femei căsătorite care migrează prin Africa de Nord o fac separat de soții lor, deoarece sunt conștiente că, dacă soții lor ar încerca să intervină în cazul în care ar fi agresate, ar fi probabil uciși.
În țările de tranzit sau de destinație, femeile migrante, în special cele fără documente, nu au adesea acces la o muncă decentă și la protecție socială. Prin urmare, este mai probabil ca acestea să accepte condiții de muncă deplorabile, multe dintre ele lucrând în economia informală, cu o protecție limitată sau fără protecție a muncii, ceea ce le exacerbează riscul de a fi supuse violenței, abuzului și exploatării la locul de muncă pe motive de gen.Femeile migrante sunt mai puțin predispuse să raporteze cazurile de violență pe motive de gen de teama pierderii locului de muncă, a partenerului sau a statutului de rezident. De exemplu, în Statele Unite, lucrătorii agricoli migranți slab plătiți și femeile de serviciu sunt adesea supuși hărțuirii și agresiunii sexuale de către supraveghetorii lor, pe care tind să nu le raporteze de teama repercusiunilor.
Femeile migrante al căror statut de rezidență depinde de partenerii lor sunt expuse unui risc ridicat de violență din partea partenerului intim și de violență domestică și nu raportează astfel de incidente de teama de a fi expulzate. În plus, sistemele de sponsorizare, cum ar fi sistemul Kafala existent în țările Consiliului de Cooperare al Golfului, le plasează pe femeile migrante în situații de vulnerabilitate sporită, deoarece acestea nu pot intra sau ieși liber din țară, nu pot demisiona sau schimba locul de muncă, ceea ce le obligă să suporte violența și hărțuirea.
