INFORMARE
Copiii refugiați se găsesc în fața unui risc crescut, diferit, de victimizare sexuală și de gen, dată fiind dependența lor față de adulți, capacitatea limitată de a se proteja și de a lua decizii, puterea lor limitată. Corelat cu nivelul de dezvoltare la care se află, aceștia nu pot înțelege pe deplin conotațiile de natură sexuală ale anumitor comportamente și nici nu își pot exprima consimțământul în cunoștință de cauză. Genul, originea etnică, factorii culturali, sociali și economici pot constitui elemente de risc suplimentar, care îi pot expune violenței sexuale și de gen.
Violența sexuală și de gen împotriva copiilor are efecte devastatoare asupra dezvoltării acestora, precum și asupra sănătății lor fizice și mintale.
Relevante pentru protecția copiilor refugiați, conform Drepturile Copilului, se regăsesc următoarele principii directoare:
- Dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare;
- Non-discriminare;
- Interesul superior al copilului;
- Participarea (dreptul la opinie în luarea unor decizii care privesc copilul, de la o anumită vârstă);
Categorii de copii refugiați care pot deveni ușor victime ale violenței sexuale și de gen:
1. Copii separați și/sau neînsoțiți (acești copii nu sunt “orfani” decât dacă există o dovadă clară a decesului părinților).
Sunt expuși exploatării sexuale, abuzului, recrutării militare, răpirii, traficului și detenției atâta timp cât nu sunt neînsoțiți de un adult care îi protejează. Deși pot fi însoțiți de un adult/o rudă, pot înfrunta aceleași riscuri. Dacă părinții au decedat, deseori acești copii sunt singurii susținători ai familiei.
2. Copii aflați în detenție
Abuzul sexual a fost semnalat frecvent în cazul copiilor ținuți în detenție sau privați de libertate, de cele mai multe ori deoarece sunt considerați neinfestați cu HIV sau că nu suferă de SIDA, sau pe baza unor convingeri culturale despre valoarea virginității.
3. Copii înrolați în rândul forțelor militare
Recrutarea copiilor refugiați capătă diferite forme: în timp ce băieții sunt folosiți în confruntările armate (fie că se înrolează pentru a-și susține familia sau sunt recrutați cu forța sau răpiți), fetele sunt folosite pentru sclavie sexuală sau muncă forțată (prin aceleași mecanisme).
4. Adolescenții
Asumarea rolurilor și responsabilităților unui adult de către un adolescent este condiționată cultural în unele cazuri și de cele mai multe ori o consecință a situației de refugiu. Adolescentele sunt cu precădere expuse violenței sexuale și de gen. Considerate prea tinere să sufere de boli cu transmitere sexuală, sunt ținte ale agresorilor.
5. Copii cu deficiențe fizice sau mintale
“Ascunși” de către familie din cauza deficiențelor lor, acești copii sunt, practic, “invizibili”. Excluși, marginalizați și de cele mai multe ori incapabili de a evita agresorii, aceștia reprezintă o altă categorie de copii cu risc crescut de a deveni victime ale violenței sexuale și de gen.
6. Copii care lucrează
Aceștia sunt copii separați, rămași susținători ai restului familiei, copii care lucrează pentru a întreține familia, sunt victime ale exploatării și abuzurilor de orice tip.
7. Fete-mame
Incapabile de a-și satisface nevoile proprii și ale copiilor lor, din cauza sărăciei, acestea sunt expuse exploatării sexuale. Dacă au devenit mame în urma unor violuri devin și victime ale izolării, stigmatizării și discriminării și prin urmare accesul lor la servicii și facilități este limitat.
8. Băieți victime/supraviețuitori ai violenței sexuale și de gen
Acest tip de abuz este slab recunoscut, raportat și instrumentat. Date fiind unele restricții culturale, stereotipii și mituri despre homosexualitate sau sentimentul puternic de rușine, băieții sunt cu mult mai puțin predispuși să raporteze abuzurile suferite decât fetele.
9. Copii agresori
Asemenea adulților, copiii refugiați pot face uz de puterea pe care o dețin în raport cu alți copii. Forțarea unui alt copil, mai mic, să întrețină relații sexuale este o formă de abuz sexual. De cele mai multe ori victimă la rândul său a unui abuz sexual, copilul agresor trebuie deopotrivă asistat. Este necesară și protecția delincvenților minori în timpul executării pedepselor private de libertate, deoarece pot suferi abuzuri în detenție. Asistența psiho-socială a acestora trebuie continuată pe durata post detenție, în scopul reabilitării.
Copiii care sunt victime/supraviețuitori ai violenței sexuale și de gen trebuie să aibă acces imediat la îngrijire medicală și de suport psihologic, iar, dacă este cazul, și la asistență juridică. Toate acțiunile trebuie să se circumscrie principiului interesului superior al copilului.
