INFORMARE
Hărțuirea
sexuală este o experiență omniprezentă și obișnuită pentru multe femei
din UE. De exemplu, una din cinci femei a trăit experiența neplăcută a
atingerii, îmbrățișării sau sărutului împotriva voinței ei, începând de la
vârsta de 15 ani, iar 6 % dintre femei au trăit acest tip de hărțuire
de cel puțin șase ori începând de la vârsta de 15 ani. Dintre femeile care
au trăit experiența hărțuirii sexuale cel puțin o dată începând de la vârsta de
15 ani, 32 % au indicat un coleg, un șef sau un client drept
autor(i).
Hărțuirea
sexuală a femeilor implică o gamă largă de autori diverși și poate include
utilizarea „noilor” tehnologii. Conform unui studiu realizat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a
Uniunii Europene, publicat în anul 2014, una din 10 femei (11
%) a trăit experiența unor avansuri nepotrivite pe site-uri de socializare sau
a primit e-mailuri sau SMS-uri cu conținut sexual explicit. Aceste modalități
de hărțuire sexuală afectează în mod disproporționat femeile tinere. Statele
membre ale UE trebuie să revizuiască sfera de acoperire existentă a
răspunsurilor legislative și politice la fenomenul hărțuirii sexuale,
recunoscând că acesta poate avea loc în contexte variate și cu mijloace diverse,
cum ar fi internetul sau telefoanele mobile. La fel ca în cazul urmăririi
cibernetice în scopul hărţuirii, poliția poate fi încurajată să recunoască și
să cerceteze, ca parte a activității ei obișnuite, cazurile care implică
hărțuirea cibernetică.
Conform
studiului “Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE”,
realizat de Agenția pentru Drepturi
Fundamentale a Uniunii Europene, jumătate dintre femeile intervievate în acest studiu au menționat faptul că evită,
cel puțin uneori, anumite situații sau locuri, de teamă că vor fi agresate
fizic sau sexual. Prin comparație, așa cum arată anchetele existente asupra
populației generale în privința infracțiunii și victimizării, teama de
infracțiune și impactul acesteia asupra vieții bărbaților sunt în general mai
reduse decât la femei. Teama femeilor de infracțiuni – concret, teama lor de violența bazată pe gen –
trebuie recunoscută și abordată la nivel european, național și local, având în
vedere impactul negativ al acesteia asupra libertății cotidiene de mișcare a
femeilor.
Multe
femei care indică niveluri ridicate de teamă de agresiune tind să fi trăit
experiențe de violență fizică sau sexuală de nivel foarte ridicat. Dat fiindcă
nivelurile ridicate de teamă pot reflecta experiențe de abuz, cadrele medicale
și alți practicieni cu atribuții în domeniu pot fi încurajați, după caz, să
solicite și să colecteze informații despre teama de victimizare, într-un efort
de a identifica posibilele abuzuri.
În
ceea ce privește Atitudinea față de
violența împotriva femeilor și conștientizarea acesteia Femeile percep
violența împotriva femeilor ca fiind obișnuită sau rară în țările lor în
funcție de propriile experiențe de violență provocate de partenerul de viață
sau de altcineva decât partenerul, de măsura în care cunosc alte femei care
sunt victime ale violenței și de cunoașterea existenței unor campanii ce
vizează violența împotriva femeilor. În elaborarea politicilor menite să
crească gradul de conștientizare privind violența împotriva femeilor în
contexte diferite și în cadrul unor grupuri diferite de femei, trebuiesc luate
în considerare toți factorii enunțați mai sus.
La
nivelul statelor membre ale UE sunt esențiale campaniile de conștientizare
pentru a spori cunoștințele deținute de
femei (și bărbați) cu privire la violența bazată pe gen, pentru a
încuraja raportarea, a proteja victimele și a lua măsuri de prevenire.
Femeile
care sunt victime ale violenței raportează arareori acest lucru serviciilor
specializate. Dacă urmărim să realizăm campanii reușite de sensibilizare cu
privire la violența împotriva femeilor și de încurajare a raportării acesteia,
trebuie să existe servicii specializate care să dispună de resursele necesare
pentru a răspunde nevoilor victimelor.
