Discriminarea rasială, xenofobia și intoleranța conexă

Un refugiat este o persoană care “din cauza unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată din motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara țării de care are cetățenia și nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu vrea să se bucure de protecția acestei țări” (articolul 1A, Convenția din 1951 privind statutul refugiaților).

Există o legătură indisolubilă între rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranța aferentă, precum și strămutarea forțată și maltratarea refugiaților, a solicitanților de azil și a persoanelor strămutate în interiorul țării. Rasismul este atât o cauză, cât și un rezultat al strămutării forțate și un obstacol în calea soluționării acesteia.

Deplasarea forțată a devenit un fenomen global de proporții majore. Se estimează că 50 de milioane de persoane din întreaga lume au fost smulse din casele lor.

Un număr mare dintre aceste persoane sunt victime ale rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei și intoleranței aferente. Rasismul afectează persoanele strămutate forțat în fiecare etapă a ciclului de strămutare:

Rasismul în țările de origine: cauza strămutării forțate

Convenția din 1951 privind refugiații recunoaște în mod clar rolul central pe care îl joacă rasismul și discriminarea etnică în provocarea deplasărilor de refugiați. Articolul 1A din Convenția din 1951 privind statutul refugiaților declară refugiatul ca fiind “o persoană care, din cauza unei temeri bine întemeiate de persecuție din motive de “rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică”, se află în afara țării sale și nu poate sau nu dorește să se bucure de protecția țării sale”.

Un număr mare de refugiați, solicitanți de azil și persoane evacuate în interiorul țării au fost mutate cu forța din cauza rasei, etniei sau naționalității lor. “Curățarea etnică” devine un fenomen alarmant de frecvent în conflictele interne, ceea ce duce atât la exodul în masă al refugiaților în țările vecine, cât și la deplasarea internă în masă. Disputele legate de naționalitate au jucat, de asemenea, un rol în mai multe crize contemporane ale refugiaților, în care anumite grupuri etnice au fost deposedate în mod arbitrar de cetățenie înainte de a fi expulzate forțat.

Rasismul în țările gazdă: tratamentul refugiaților și al solicitanților de azil

Nu numai că refugiații și solicitanții de azil fug de situații de discriminare și violență rasială și etnică, dar se confruntă din ce în ce mai des cu o astfel de ostilitate în țările de refugiu. În ultimul deceniu, mai ales de la sfârșitul epocii Răsboilui Rece, când refugiații și-au pierdut semnificația geo-politică strategică, s-a înregistrat o tendință globală de xenofobie și de creștere a ostilității față de refugiați și solicitații de azil. Această tendință este cea mai vizibilă în statele industrializate și înstărite din Occident, unde în ultimul deceniu a existat o avalașă de politici restrictive care au vizat solicitanții de azi, refugiații și migranții. Dar chiar și țările gazdă, în mod traditional generoase, aflate în curs de dezvoltare, adesea sunt supraîncărcate de propriile probleme sociale și economice, au devenit din ce în ce mai reticente în a găzdui populații mari de refugiați.

Intoleranța și discriminarea împotriva refugiaților și a solicitanților de azil în țările gazdă se manifestă sub diverse forme, acestea incluzând:

Politicile restrictive de intrare care obstrucționează dreptul solicitanților de azil și al refugiaților de a părăsi liber propria țară și care subminează dreptul fundamental de a solicita și de a se bucura de azil în fața persecuției.
Politicile vizează deseori anumite grupuri de solicitanți de azil pe baza etniei, rasei sau naționalității acestora, în scopul de a stopa fluxurile de azil din anumite țări. Printre acestea se numără măsuri precum:

• controlul vizelor, sancțiunile impuse transportatorilor și detașarea funcționarilor de la imigrări în calitate de “ofițeri de legătură ai companiilor aeriene” în țările producătoare comune de refugiați pentru a asista personalul companiilor aeriene în cadrul controalelor înainte de plecare;
• aplicarea așa-numitelor politici privind așa-numitele “țări terțe sigure” și “țări de origine sigure”, care riscă fie direct, fie indirect, să returneze refugiații în țări în care viața sau libertatea lor ar fi amenințate, încălcând principiul fundamental al nereturnării, și care refuză accesul solicitanților de azil la o evaluare completă și echitabilă a cererilor lor de azil, cu drepturi depline de recurs;
•   propunerile de a răspunde crizelor de refugiați în regiunile de origine prin mecanisme precum “adăposturile sigure” și “protecția în interiorul țării”, pe lângă admiterea selectivă a unor cote fixe de refugiați din anumite regiuni;

Restricțiile privind intrarea legală a solicitanților de azil, a refugiaților și a migranților i-au forțat pe mulți dintre aceștia să apeleze la serviciile unor sindicate corupte și periculoase de trafic de persoane care sunt capabile să evite controalele de rutină privind migrația – adesea cu repercusiuni grave pentru persoanele implicate.

Intoleranța și Discriminarea poate lua forma unor reprezentări rasiste și xenophobe, a solicitanților de azil; a refugiaților și a migranților, în mass-media ca fiind infractori alimentând astfel sentimente de ură și dispreț fiind împotriva refugiaților și a migranților pe teritoriul lor.

O altă formă este reprezentată de utilizarea retoricii xenophobe și rasiste de către politicieni și funcționari publici, precum și manipularea sentimentelor de ură și temerilor xenophobe, adesea scopul fiind obținerea unor avantaje politice.

Refugiații/Solicitanții de azil și migranții sunt adesea victimele atacurilor rasiste, de cele mai multe ori agenții de aplicare a legii neluând măsuri adecvate pentru a-i aduce pe cei ce au comis fapte condamnabile în fața justiției.

Rasismul poatea lua forma și discriminării sociale și economice,  împotriva solicitanților de azil, refugiaților și migranților, inclusiv în ceea ce privește accesul la locuințe, educație, asistență medicală, ocuparea forței de muncă, asistență socială și alte drepturi fundamentale.