Consecințele violenței de gen și Strategii de prevenire

 La nivelul sănătății

La acest nivel apar consecințe letale (omucidere, suicid, mortalitate maternă, mortalitate infantilă și cauzată de SIDA) sau consecințe non letale și anume:

•           Fizice acute – răni, șocuri, boli, infecții;
•          Fizice cronice – dizabilități, probleme somatice, infecții cronice, dureri cronice, probleme gastrointestinale, tulburări de apetit și hrănire, somn, abuz de droguri și/sau alcool);
•           Reproductive – avorturi spontane, sarcini nedorite, avorturi, boli cu transmisie sexuală inclusiv HIV/SIDA, tulburări de menstruație, complicații în timpul sarcinii, afecțiuni ginecologice, tulburări ale funcțiilor sexuale.

La nivel psiho-social

Multe societăți blamează victimele/supraviețuitoarele violenței sexuale și de gen. Marginalizarea și excluderea socială cauzează afecțiuni ulterioare, incluzând rușinea, sentimentul de ură, de sine și depresie. Ca rezultat al stigmatizării, cele mai multe victime/supraviețuitori ai violenței sexuale și de gen nu raportează aceste incidente. Apar două categorii de consecințe în acest plan, atât de greu sesizabile și care se remediază în timp și cu eforturi considerabile:

•         Consecințe emoționale și psihologice – Sindrom de stres post-traumatic, depresie, anxietate, teamă, furie, rușine, insecuritate, ură de sine, boală psihică, gânduri și comportament de suicid. Sindrom de stres post-traumatic, depresie, anxietate, teamă, furie, rușine, insecuritate, ură de sine, boală psihică, gânduri și comportament de suicid.
•         Consecințe sociale – Blamarea victimei/supraviețuitorului, pierderea rolului/funcțiilor în societate, stigmatizarea socială, respingerea socială și izolare, feminizarea sărăciei, actualizarea inegalităților de gen.

Cadrul legal/Justiție

Dacă legislația națională nu prevede protecție împotriva violenței sexuale sau de gen, sau dacă practicile în organismele legale și juridice sunt discriminatorii, acest tip de violență poate fi perpetuată prin lipsa pericolului de pedeapsă penală. Atitudinile comuniții de blamare a victimelor/supraviețuitorilor violenței sexuale și de gen se reflectă adesea la nivelul instanțelor de judecată.

Multe raportări/plângeri ale acestor incidente sunt respinse sau agresorii primesc pedepse ușoare. În unele țări, pedeapsa pentru infractorii care săvârșesc acte de violență și de gen constituie altă violare a drepturilor și libertăților victimei/supraviețuitorului și anume căsătoria forțată cu agresorul. În plan psihologic, victima este din nou agresată, prin faptul că agresorul este recunoscut ca fiind nevinovat.

Siguranță/Securitate

Victima/supraviețuitorul se simte nesigur, amenințat, temător, neprotejat în fața riscului de a fi agresat din nou. Un alt aspect ce ține de contextul securității este acela că, în lucrul cu incidentele de trafic de persoane, poliția și forțele de securitate pot intra în aceste rețele. De asemenea, dacă poliția sau forțele de securitate nu sunt receptive la suferința victimei și la nevoia de îngrijire, demnitate și respect, trauma se poate adânci din cauza amânării acordării asistenței.

Asistența Victimelor/Supraviețuitorilor

Violența sexuală și de gen este o problemă care afectează indivizi, comunități și instituții. Dată fiind complexitatea ei, acest tip de violență este abordată cel mai eficient în momentul în care mai multe sectoare, organizații și discipline conlucrează în identificarea și conceperea unor strategii care pot contracara această violare a drepturilor fundamentale ale omului. Toți actorii implicați în dezvoltarea acestor strategii trebuie să agreeze în comun asupra unui set de principii orientative și să conștientizeze că violența sexuală și de gen este o gravă încălcare a drepturilor fundamentale ale omului.

La nivel de asistență a refugiaților există câteva principii ce creionează conceperea și creionarea acestora:

•           Implicarea comunității de refugiți, îndeosebi în procesul de luare a  deciziilor;
•         Asigurarea unei participări echilibrate a bărbaților și femeilor, fetelor și băieților în planificarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea  programelor ce le sunt destinate;
•          Asigurarea unei coordonări multisectoriale a acțiunilor tuturor actorilor implicați;
•          Asigurarea unor evidențe scrise, înregistrări de date, planificare de activități.

La nivel individual, următorul set de principii trebuie să fie luate în considerare:

•         Asigurarea securității victimelor/supraviețuitorilor violenței sexuale și de gen, precum și a familiilor acestora;
•         Respectarea confidențialității asupra persoanelor afectate și a familiilor lor
•          Dacă victima violenței sexualle și de gen este un copil, principiul interesului superior al copilului trebuie să primeze;
•          Non-discriminare.

La nivel multisectorial

Fundamentul acestei abordări este protecția internațională care își propune ca refugiații să fie protejați adecvat și să beneficieze de exercitarea drepturilor.  Implicarea comunității este esențială în conceperea, planificarea și implementarea programelor (cu implicarea membrilor comunității în prevenția și răspunsul la violența sexuală și de gen). Există apoi principii și norme operaționale asupra cărora toți actorii implicați trebuie să convină, asigurându-se astfel o funcție de coordonare. Nu trebuie uitat că pot exista mulți actori a căror contribuție poate fi utilă și ale căror roluri trebuiesc definite. Prevenția și răspunsul la violența sexuală și de gen implică acțiuni derulate de diferiți actori relevanți, cei mai mulți reprezentând unul sau mai multe din aceste sectoare: medical, psiho-social, de securitate și juridic.

Numai prin identificarea factorilor care contribuie la și influențează tipul și amploarea violenței sexuale și de gen pot fi dezvoltate strategii de prevenire adecvate și eficiente. Activitățile de prevenire se adresează potențialilor agresori, potențialilor supraviețuitori și celor care îi pot ajuta. Prin urmare, activitățile trebuie să vizeze populația de refugiați, personalul de ajutor umanitar, cetățenii țării gazdă și autoritățile guvernamentale. Ca în cazul tuturor programelor de combatere a violenței sexuale și de gen, strategiile de prevenire sunt mai eficiente atunci când toate sectoarele, inclusiv refugiații, sunt implicate în conceperea, punerea în aplicare și evaluarea acestora.

Strategiile de prevenire eficiente vor include acțiuni care se concentrează pe cinci obiective-cheie: transformarea normelor socio-culturale, cu accent pe abilitarea femeilor și a fetelor; reconstruirea structurilor familiale și comunitare și a sistemelor de sprijin; conceperea unor servicii și facilități eficiente; colaborarea cu sistemele juridice formale și tradiționale pentru a se asigura că practicile lor sunt conforme cu standardele internaționale privind drepturile omului; și monitorizarea și documentarea incidentelor de violență sexuală și violență sexuală și de gen.

Prevenirea violenței sexuale și a violenței bazate pe gen implică identificarea și eliminarea acelor factori care fac ca anumiți membri ai comunității de refugiați să fie vulnerabili la acest tip de violență și elaborarea unei serii de strategii care să îmbunătățească protecția tuturor refugiaților. Aceste strategii vor fi cel mai eficiente atunci când vor fi concepute, puse în aplicare și monitorizate de toate sectoarele implicate în protejarea și asistarea refugiaților comunităților de refugiați și de către refugiații înșiși.